Un sat numit Felinarul
Un sat numit după felinarul lui. O familie care l-a pus pe cutie.
Dacă mergi pe litoralul grecesc până unde nu mai ajung autocarele, dai de Tracia. Nu e Santorini și nu vrea să fie: e capătul de nord-est al Greciei, cu lagune, păsări migratoare și o mare care iarna chiar e rece. Acolo, pe o limbă de pământ intrată în Marea Tracică, stă Fanari.
Numele vine de la farul construit pe promontoriu — φανάρι înseamnă felinar. Satul s-a strâns în jurul lui, iar când familia Vastardelis și-a botezat marca, n-a căutat departe: Το Φανάρι. Farul e și azi pe siglă, și pe fiecare etichetă.
A început într-o cameră din casă
Petros a construit fabrica. Alexandros și-a pus numele pe cutie.
În anii '50, Vastardelis erau pescari ca tot satul. Afumatul nu era o afacere, era felul în care se ținea peștele peste iarnă — și se făcea în camere anume din casa familiei, cu fum de lemn și răbdare.
Petros Vastardelis a fost cel care a scos meșteșugul din casă. A construit, pas cu pas, o fabrică adevărată în jurul aceleiași metode, fără să o schimbe. Astăzi o conduce fiul lui, Alexandros — care a adăugat tehnologie modernă, dar a păstrat cuptoarele zidite ca înainte.
E o distincție care se simte la gust. Fumul lichid pulverizat pe file e ieftin și rapid; fumul dintr-un cuptor zidit cere timp și cere om.
Citește eticheta
Pește, sare, fum. Toată lista de ingrediente.
Cel mai bun argument al lor nu e un slogan, e o listă. Pe lada de lemn cu hering afumat scrie, la ingrediente: pește, sare, fum. Nimic altceva. Fără conservanți, fără coloranți, fără E-uri de care să te lovești când întorci ambalajul.
Restul etichetei e la fel de sec: zona de pescuit, calitatea, temperatura de păstrare — 0 până la 3 grade. Iar în punga cu file de scrumbie la vid găsești o foaie de dafin, pusă acolo pentru că așa se face, nu pentru poză.
În 2019 au dus produsele la ANUGA, la Köln — unul dintre cele mai mari târguri de alimente din lume. Nu e un premiu și nu-l vindem ca atare; e doar semnul că un afumător dintr-un sat de pescari din Tracia a stat la aceeași masă cu industria europeană.
Ce vine la noi
Prima comandă e trimisă: file de macrou afumat, ansoa — și afumat, și marinat —, file de cod afumat, sardine afumate, scoici afumate, mix de fructe de mare și caracatiță fiartă, în două mărimi. Opt produse, toate la caserolă.
Sunt lucruri pe care le știi de la o tavernă bună și nu le găsești ușor în România: caracatiță fragedă cu lămâie și dafin, file de macrou afumat care se desface în fâșii, ansoa care nu e sărat până la lacrimi. Mâncare de mezelic, în sensul bun — se pun pe o felie de pâine și gata.
Nu sunt încă pe site. Primul transport pleacă din Tracia în curând, iar când ajunge le găsești aici. Până atunci, uită-te la uleiul de măsline — merge peste absolut toate.
De ce i-am ales
Pentru că fac un singur lucru și îl fac de șaptezeci de ani. Pentru că lista de ingrediente încape într-o respirație. Și pentru că, într-o categorie plină de fum lichid și de file cu douăsprezece rânduri pe etichetă, cineva care scrie doar „pește, sare, fum" nu are ce ascunde.